Filed under: sociologie | Lasă un comentariu »
Filed under: sociologie | Lasă un comentariu »
Filed under: sociologie | Lasă un comentariu »
Профессор: Бог хороший?
Студент: Да.
Профессор: А Дьявол хороший?
…
Студент: Нет.
Профессор: Верно. Скажи мне, сынок, существует ли на Земле зло?
Студент: Да.
Профессор: Зло повсюду, не так ли? И Бог создал все, верно?
Студент: Да.
Профессор: Так кто создал зло?
Студент: …
Профессор: На планете есть уродство, наглость, болезни, невежество?
Все это есть, верно?
Студент: Да, сэр.
Профессор: Так кто их создал?
Студент: …
Профессор: Наука утверждает, что у человека есть 5 чувств, чтобы
исследовать мир вокруг. Скажи мне, сынок, ты когда-нибудь видел Бога?
Студент: Нет, сэр.
Профессор: Скажи нам, ты слышал Бога?
Студент: Нет, сэр.
Профессор: Ты когда-нибудь ощущал Бога? Пробовал его на вкус? Нюхал его?
Студент: Боюсь, что нет, сэр.
Профессор: И ты до сих пор в него веришь?
Студент: Да.
Профессор: Исходя из полученных выводов, наука может утверждать, что
Бога нет. Ты можешь что-то противопоставить этому?
Студент: Нет, профессор. У меня есть только вера.
Профессор: Вот именно. Вера – это главная проблема науки.
Студент: Профессор, холод существует?
Профессор: Что за вопрос? Конечно, существует. Тебе никогда не было холодно?
(Студенты засмеялись над вопросом молодого человека)
Студент: На самом деле, сэр, холода не существует. В соответствии с
законами физики, то, что мы считаем холодом в действительности
является отсутствием тепла. Человек или предмет можно изучить на
предмет того, имеет ли он или передает энергию. Абсолютный ноль (-460
градусов по Фаренгейту) есть полное отсутствие тепла. Вся материя
становится инертной и неспособной реагировать при этой температуре.
Холода не существует. Мы создали это слово для описания того, что мы
чувствуем при отсутствии тепла.
(В аудитории повисла тишина)
Студент: Профессор, темнота существует?
Профессор: Конечно, существует. Что такое ночь, если не темнота:
Студент: Вы опять неправы, сэр. Темноты также не существует. Темнота в
действительности есть отсутствие света. Мы можем изучить свет, но не
темноту. Мы можем использовать призму Ньютона, чтобы разложить белый
свет на множество цветов и изучить различные длины волн каждого цвета.
Вы не можете измерить темноту. Простой луч света может ворваться в мир
темноты и осветить его. Как вы можете узнать насколько темным является
какое-либо пространство? Вы измеряете, какое количество света
представлено. Не так ли? Темнота это понятие, которое человек
использует, чтобы описать, что происходит при отсутствии света. А
теперь скажите, сэр, смерть существует?
Профессор: Конечно. Есть жизнь, и есть смерть – обратная ее сторона.
Студент: Вы снова неправы, профессор. Смерть – это не обратная сторона
жизни, это ее отсутствие. В вашей научной теории появилась серьезная
трещина.
Профессор: К чему вы ведете, молодой человек?
Студент: Профессор, вы учите студентов тому, что все мы произошли от
обезьян. Вы наблюдали эволюцию собственными глазами?
Профессор покачал головой с улыбкой, понимая, к чему идет разговор.
Студент: Никто не видел этого процесса, а значит вы в большей степени
священник, а не ученый.
(Аудитория взорвалась от смеха)
Студент: А теперь скажите, есть кто-нибудь в этом классе, кто видел
мозг профессора? Слышал его, нюхал его, прикасался к нему?
(Студенты продолжали смеяться)
Студент: Видимо, никто. Тогда, опираясь на научные факты, можно
сделать вывод, что у профессора нет мозга. При всем уважении к вам,
профессор, как мы можем доверять сказанному вами на лекциях?
(В аудитории повисла тишина)
Профессор: Думаю, вам просто стоит мне поверить.
Студент: Вот именно! Между Богом и человеком есть одна связь – это ВЕРА!
Профессор сел
Filed under: sociologie | Lasă un comentariu »
O calitate care îmi marchiază viaţa şi care m-ă învaţă multe este ;”Să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta ca să fii fericit ,şi să trăieşti multă vreme pe pămînt”(Efeseni 6:2,3).Unele lucruri am început să le apreciez citind această scrisoare:
Draga mea,
În ziua în care o să-ţi pară că am ajuns bătrînă şi eu poate nici nu o să-mi dau seama, te rog să ai răbdare cu mine şi să încerci să mă înţelegi, dacă am să vărs în timp ce o să mănînc supa şi dacă nu o să mă mai pot îmbrăca singură, ai răbdare cu mine şi gîndeşte-te la cît timp am învestit eu pentru a te învăţa ca să mănînci şi să te îmbraci singură.Atunci cînd voi vorbi cu tine şi îţi voi repeta mereu aceleaşi lucruri te rog nu mă întrerupe, cînd tu ai fost mică a trebuit să-ţi spun aceeaşi poveste de o mie de ori pînă adormeai seara în pat. Dacă o să mă trimiţi să mă spăl şi eu nu o să vreau, nu te supăra pe mine şi nu mă repezi, aminteşte-ţi cum fugeam după tine şi cîte motive am inventat pentru a te convinge să faci baie. Cînd o să mă vezi că nu mă pricep la tehnologia modernă dă-mi timp să învăţ şi să mă obişnuiesc şi nu te uita cu dispreţ la mine. Aminteşte-ţi că eu te-am învăţat atîtea lucruri cu care te-ai confruntat în viaţă. Cînd voi ajunge să-mi pierd memoria sau să uit ce am vrut să spun…dă-mi timp să-mi reamintesc şi dacă nu-mi voi putea aminti, nu te supăra pe mine. Cel mai important lucru pentru mine nu este conversaţia ci să petrec timp cu tine şi să mă asculţi.Dacă vreodată am să renunţ mîncarea nu mă forţa. Ştiu eu bine cînd mi-e foame şi cînd nu. Cînd picioarele mele slabe şi obosite nu o să mă mai ajute să merg, ţine-mă de mînă aşa cum şi eu te-am ţinut de mînă cînd te-am învăţat să umbli. Şi cînd într-o bună zi îţi voi spune că nu mai vreau să trăiesc, că vreau să mor, să plec la Domnul nu te supăra pe mine, va veni o zi în care mă vei înţelege. Încearca să înţelegi că bătrîneţea nu este trăită ci supravieţuită. Într-o zi vei descoperi că în ciuda greşelilor mele întodeauna am vrut ce e mai bine pentru tine şi am făcut totul pentru tine să-ţi meargă mai bine decît mi-a mers mie. Cînd mă vezi în preajma ta să nu fii tristă,mînioasă. Te rog doar să stai lîngă mine, să mă înţelegi şi să mă ajuţi aşa cum şi eu am făcut cînd erai copilaş.
Ajută-mă să umblu …Ajută-mă să-mi închei umblarea pe pămînt cu dragoste şi răbdare. Te voi răsplăti doar cu un zîmbet şi cu o dragoste imensă ce am avut-o totdeauna pentru tine. Te iubesc fiica mea şi sper că într-o zi să ne vedem dincolo.
Cu dragoste a ta mamă.
Filed under: sociologie | Lasă un comentariu »
Filed under: sociologie | Lasă un comentariu »
“Viaţa se compune din alegerile noastre şi este construită prin cuvintele noastre” (1 Împăraţi 9:9-13)
Omul este o personalitate conştientă de ceea ce face şi cine este.Doar starea de criză poate fi o situaţie în care ritmul vieţii devine atît de accelerat încît îţi scapă de sub control.Manifestarea personalităţii este capacitatea de a înţelege sau de a fi responsabil de morala sa.Personalitatea omului este de fapt Eul său, calităţile acestuia fiind manifestate prin următoarele aspecte; duh,suflet şi trup.Duhul şi sufletul sunt o sursă prin care se manifestă calităţile fiecărei persoane (Suflet-din limba evreiască are 2 sensuri,”nephesh”-începutul unei vieţi,suflare de viaţă, şi “neşama”-reflectă personalitatea, caracteristicile omului.Duhul din l.evr.-”roach” înseamnă comunicare,ruşine,conştiinţă,iar din limba greacă-”pneuma” ceea ce înseamnă intuiţie). Corpul fiind doar un mecanism în care ele au loc de a se dezvolta (Corpul din l.evr.-”basor” ceea ce înseamnă carne,firea omului, iar din l.greacă-”zac” se referă la fizic).În ce mod deosebit am fost creaţi, trebuie să ştii că eşti mai valoros decît îţi imaginezi. Oricare ar fi rasa, statutul, salariul, educaţia sau eticheta religioasă, toţi sunt importanţi în faţa lui Dumnezeu.Pildele lui Isus din Luca 15, ne spun că nu a intilnit o fiinţă umană care să nu fie preţioasă pentru Dumnezeu.Un domeniu interesant la care vreau sa ma refer este cel al identităţii autentice. Pentru a fi un bun credincios nu trebuie să renunţi la identitatea ta.Pentru că Dumnezeu te-a creat exact aşa ca să te folosească în lucrarea Lui, conform personalităţii tale.Ar trebui să conteze mai mult calitatea de a fi tu însuţi decît ceea ce vrei sa pari a fi. Oamenii obişnuiesc să judece lumea după exterior iar judecata îi împiedică să vadă ce se află în interior.Dorinţa de a fi cineva ne face să uităm de a trăi conform convingerilor pe care le avem.Conştiinţa fiecăruia ajunge la perfecţiune ca sacrificiu aducînd onestitate. Şi să nu lăsăm ca compasiuneasă să nască neîncredere ci să fie un stimulator către luarea deciziilor înţelepte
Filed under: sociologie | Lasă un comentariu »
Filed under: sociologie | Lasă un comentariu »
Filed under: sociologie | Lasă un comentariu »
„ Limbajul extraordinar al Comunicării non-violente(CNV) schimbă viziunea asupra relaţiilor dintre părinţi şi copii, pedagogi şi elevi, precum si asupra relaţionării noastre unul cu noi înşine.El este exact, disciplinat si enorm de compasional.Cel mai important este faptul că, odată ce am învăţat CNV, nu putem ignora potenţialul, posibilităţile de schimbare existente în orce relaţie dificilă dacă ne străduim să comuincăm cu pricepere şi empatie” ( Bernie Glassman)
Comunicarea nonviolenta poate fi un stil de viata. A-ti cunoaste nevoile interioare si a sti sa le satisfaci fara a-l rani pe celalalt. Comunicarea nonviolenta (CNV) este un mod de interactiune care faciliteaza schimburile intre oameni si rezolvarea conflictelor in mod pasnic. Ea se concentrea¬za asupra nevoilor si valorilor im¬par¬ta¬site de noi toti si incurajeaza fo¬¬losirea unui limbaj care ne accentueaza compasiunea. Mai mult decat o metoda, CNV este o stare de spirit, o atitudine ce are la baza intentia ca atat nevoile mele, cat si ale tale sa fie la fel de importante si ca, impreuna, sa ajungem la acele stra¬tegii care pot duce la implinirea lor in aceeasi masura.
Relatiile puternice si durabile reprezinta idealul fiecarei fiinte umane.Dumnezeu ne-a creat cu dorinta de partasie unii cu altii.Relatiile ne modeleaza viata si caracterul, ne ofera cadrul propice cresterii si dezvoltariiOrice comportament este o incercare de a satisface o nevoie. Etichetele puse oamenilor, lucrurilor sau situatiilor ne impiedica sa intram in contact cu natura noastra umana.
Suntem responsabili de sentimentele noastre. Ceea ce fac ceilalti poate fi un stimul, dar niciodata cauza a ceea ce simtim. Sentimentele rezulta din felul in care alegem sa primim ceea ce spun sau fac ceilalti, din nevoile si asteparile noastre din acel moment.Judecatile, criticile, diagnosticele si interpretarile legate de altii sunt toate expresii denaturate ale propriilor noastre nevoi care trebuiesc identificate pentru a le implini ulterior.
Aceasta comunicare se axeaza pe valorile si necesitatile umane impartasite si incurajeaza utilizarea limbajului care amplifica bunavointa,evitind limbajul care genereaza resentimente sau autoapreciere scazuta.”Am invatat sa vorbim dar nu si sa comunicam.”…
Filed under: sociologie | Lasă un comentariu »
“The Son of Man is ready to be lifted up”.
“The Son of Man is reeady”, ready then,ready always, never unprepared for whatever the next step was to be.
This was a word to me one day lately,and soon after reading it I had to ask someone to do a difficult thing. It was such a joy to find readiness without human preparation.I realized then the joy that our Lord must have been to His Father, and the joy that , in our measure, we too may to be Him.
Often I think we sing and pray a little beyond what we are really prepared to be and do, and sometimes God comes to us and says, Now live wat you sang to Me yesterday, or, Live what you have thaught others, or , Are you willing to do this, not just pray to Me about it?
And the King s servants said unto the King, Behold,Thy servants are ready to do whatsoever our
Lord the King shall appoint.
Filed under: sociologie | Lasă un comentariu »