O calitate care îmi marchiază viaţa şi care m-ă învaţă multe este ;”Să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta ca să fii fericit ,şi să trăieşti multă vreme pe pămînt”(Efeseni 6:2,3).Unele lucruri am început să le apreciez citind această scrisoare:
Draga mea,
În ziua în care o să-ţi pară că am ajuns bătrînă şi eu poate nici nu o să-mi dau seama, te rog să ai răbdare cu mine şi să încerci să mă înţelegi, dacă am să vărs în timp ce o să mănînc supa şi dacă nu o să mă mai pot îmbrăca singură, ai răbdare cu mine şi gîndeşte-te la cît timp am învestit eu pentru a te învăţa ca să mănînci şi să te îmbraci singură.Atunci cînd voi vorbi cu tine şi îţi voi repeta mereu aceleaşi lucruri te rog nu mă întrerupe, cînd tu ai fost mică a trebuit să-ţi spun aceeaşi poveste de o mie de ori pînă adormeai seara în pat. Dacă o să mă trimiţi să mă spăl şi eu nu o să vreau, nu te supăra pe mine şi nu mă repezi, aminteşte-ţi cum fugeam după tine şi cîte motive am inventat pentru a te convinge să faci baie. Cînd o să mă vezi că nu mă pricep la tehnologia modernă dă-mi timp să învăţ şi să mă obişnuiesc şi nu te uita cu dispreţ la mine. Aminteşte-ţi că eu te-am învăţat atîtea lucruri cu care te-ai confruntat în viaţă. Cînd voi ajunge să-mi pierd memoria sau să uit ce am vrut să spun…dă-mi timp să-mi reamintesc şi dacă nu-mi voi putea aminti, nu te supăra pe mine. Cel mai important lucru pentru mine nu este conversaţia ci să petrec timp cu tine şi să mă asculţi.Dacă vreodată am să renunţ mîncarea nu mă forţa. Ştiu eu bine cînd mi-e foame şi cînd nu. Cînd picioarele mele slabe şi obosite nu o să mă mai ajute să merg, ţine-mă de mînă aşa cum şi eu te-am ţinut de mînă cînd te-am învăţat să umbli. Şi cînd într-o bună zi îţi voi spune că nu mai vreau să trăiesc, că vreau să mor, să plec la Domnul nu te supăra pe mine, va veni o zi în care mă vei înţelege. Încearca să înţelegi că bătrîneţea nu este trăită ci supravieţuită. Într-o zi vei descoperi că în ciuda greşelilor mele întodeauna am vrut ce e mai bine pentru tine şi am făcut totul pentru tine să-ţi meargă mai bine decît mi-a mers mie. Cînd mă vezi în preajma ta să nu fii tristă,mînioasă. Te rog doar să stai lîngă mine, să mă înţelegi şi să mă ajuţi aşa cum şi eu am făcut cînd erai copilaş.
Ajută-mă să umblu …Ajută-mă să-mi închei umblarea pe pămînt cu dragoste şi răbdare. Te voi răsplăti doar cu un zîmbet şi cu o dragoste imensă ce am avut-o totdeauna pentru tine. Te iubesc fiica mea şi sper că într-o zi să ne vedem dincolo.
Cu dragoste a ta mamă.
Filed under: sociologie
